Emisiile de particule rezultate în urma gătitului rămân în atmosferă mai mult timp decât s-a crezut anterior, ceea ce aduce o contribuție prelungită la calitatea slabă a aerului și sănătatea umană, potrivit unui nou studiu care analizează poluarea.

Cercetătorii de la Universitatea din Birmingham au reușit să demonstreze modul în care emisiile de gătit — care reprezintă până la 10% din poluarea cu particule din Regatul Unit — pot ramâne în atmosferă câteva zile, în loc să fie defalcate și dispersate.

Echipa a colaborat cu experți de la Universitatea din Bath, Centrul Laser Facility și sursa de lumină Diamond pentru a arăta cum reacționează aceste molecule de acizi grași cu molecule găsite în mod natural în atmosfera pământului. În timpul procesului de reacție, se formează o acoperire sau o crustă în jurul exteriorului particulelor care protejează acidul gras din interior de gaze cum ar fi ozonul, care altfel ar rupe particulele.

Aceasta este prima dată când oamenii de știință au reușit să recreeze procesul într-un mod care să îi permită să fie studiat în condiții de laborator prin utilizarea fasciculului puternic de raze X de la sursa de lumină Diamond pentru a urma degradarea straturilor subțiri de molecule reprezentative ale acestor emisii de gătit în detalii. Rezultatele sunt publicate în discuțiile Faraday ale societății Regale de Chimie.

Capacitatea acestor particule de a rămâne în atmosferă are o serie de implicații pentru schimbările climatice și sănătatea umană. Deoarece moleculele interacționează atât de strâns cu apa, acest lucru afectează capacitatea picăturilor de apă de a forma nori. La rândul său, acest lucru poate modifica cantitatea de precipitații, precum și cantitatea de lumină solară care este reflectată fie de acoperirea cu nori, fie absorbită de pământ – toate acestea ar putea contribui la schimbările de temperatură.

Suplimentar, deoarece particulele de emisii de gătit formează stratul lor protector, acestea pot include și alte particule poluante, inclusiv cele cunoscute a fi dăunătoare sănătății, cum ar fi agenții cancerigeni din emisiile motoarelor diesel. Aceste particule pot fi apoi transportate pe suprafețe mult mai largi.

Autorul principal, Dr. Christian Pfrang, de la Universitatea din Birmingham – Școala de Geografie, Pământ și Științe ale mediului, a declarat: „aceste emisii, care provin în special din procese de preparare cum ar fi prăjirea în baie de ulei sau grăsime, reprezintă o proporție semnificativă din poluarea aerului în orașe, în special din particule mici care pot fi inhalate cunoscute sub numele de particule PM2,5. La Londra, aceasta reprezintă aproximativ 10% din aceste particule, dar în unele dintre megaorașele lumii, de exemplu în China, poate ajunge la 22%, iar măsurătorile recente din Hong Kong indică o proporție de până la 39%.

“Implicațiile acestei situații ar trebui luate în considerare în planificarea urbană, dar ar trebui să analizăm și modalitățile prin care putem reglementa mai bine modurile în care aerul este filtrat — în special în industria fast-food în care reglementările în vigoare nu acoperă în prezent impactul asupra calității aerului.”