Pulberile în suspensie și oxizii de azot, ozonul și dioxidul de sulf se deplasează și se acumulează în apropiere și la distanță de sursele de emisie. La nivel mondial, între 7 și 8,8 milioane de oameni mor din cauza aerul poluat în fiecare an, aprox 4,2 milioane de oameni mor din cauza poluării aerului. Cele mai multe decese apar în India și China, unde industria, traficul și agricultura contribuie adesea la poluarea ridicată a mediului înconjurător. Alte țări din Africa și Asia, unde gătitul în interior la flacără este ceva obișnuit, merg pe o curbă exponențială a deceselor legate de aerul poluat din interior. În același timp, decesele legate de aerul poluat în Europa sunt acum considerate a fi subestimate, cu aproximativ 800.000 de oameni care mor anual din cauze legate de aerul poluat. În multe locuri, aerul poluat a devenit evidentă ca o problemă globală omniprezentă, dar diferențiată prin efecte asupra sănătății.
Adesea, sănătatea este văzută ca un mod de participare la stiluri de viaţă individuale şi comportamentale, sau de gestionare a populaţiilor pentru a gestiona boala. În timp ce efectele aerul poluat asupra corpului uman continuă să fie un subiect de cercetare și studiu amplu , aceste daune nu pot fi cuprinse la scara individuala sau a populației. Pentru a înțelege sănătatea și poluarea, este necesar să se examineze infrastructurile mari consumatoare de energie și mediile dezvoltate care produc poluanți atmosferici și afectează ecosistemele. Într-adevăr, reducerea aerului poluat înconjurător prin intervenții de mediu poate contribui la îmbunătățiri observabile aproape imediate ale sănătății. Aerul poluat este o problemă a sănătății mediilor, la fel de mult ca și o problemă a sănătății organismelor.
Sănătatea globala este o arie emergentă de studiu care încearcă să înțeleagă modul în care posibilitățile de a avea o buna sănătate sunt strâns legate de sănătatea planetei. Deseori se manifestă ca o analiză largă a sistemelor pământești, domeniul sănătății globale recunoaște aerul poluat ca fiind printre cele mai grave forme de deteriorare a sistemelor globale, împreună cu schimbările climatice și pierderea biodiversității. Aceste practici funcționează de obicei mai puțin ca o imagine de ansamblu a sistemelor și mai mult prin diverse angajamente de mediu.
Proiectul de cercetare Citizen Sense a colaborat cu comunitățile locale din sud-estul Londrei pentru a înființa o rețea de detectare pentru cetățeni. Această cercetare analizează modul în care comunitățile au căutat să identifice și să documenteze calitatea slabă a aerului și să colecteze dovezi ale episoadelor de poluare și a hotspoturilor din cartierele lor. Oamenii nu au colectat date doar pentru a demonstra dacă nivelurile de poluare a aerului au fost ridicate, ci și-au mobilizat observațiile de mediu împreună cu și în sprijinul propunerilor și acțiunilor comunitare în curs de desfășurare pentru a aborda poluarea aerului. Mă concentrez pe trei dintre aceste acțiuni, inclusiv transportul durabil, infrastructura verde și participarea cetățenilor la monitorizarea calității aerului, pentru a examina modul în care formațiunile distincte se materializează prin atenția asupra poluării aerului.
Această cercetare investighează modul în care comunitățile folosesc senzori în moduri diferite pentru a sprijini, activa sau extinde proiecte conduse de comunitate care se angajează în mediul urban. Mai degrabă decât practicile de detectare a cetățenilor care contribuie la îmbunătățirea calității aerului prin circulația abstractă a datelor, am constatat că monitorizarea mediului a devenit implicată în lupte continue și mai ample pentru îmbunătățirea sănătății mediului urban. Practicile de detectare au fost înscrise în proiecte în curs de desfășurare și au contribuit la constituirea, facilitarea strategiilor de abordare a poluării aerului ca o problemă a mediilor urbane și a sănătății planetare.
Practicile de monitorizare nu sunt doar tehnici probatorii sau documentare. În schimb, aceste practici trec prin mai multe observații colective și propuneri pentru modul de a crea medii sanatoase. Hinchliffe și colab. (2018) au sugerat că “sănătatea a devenit un proiect colectiv” care reunește “oameni, animale și ecologii”, precum și “procese planetare” (Hinchliffe et al., 2018). Planeta, cu alte cuvinte, este mai puțin o unitate de analiză prestabilită și mai mult o compoziție colectivă în devenire. Acest articol investighează aceste procese de configurare, refacere și experimentare directă și indirectă a sănătății ca propunere colectivă și globala din perspectiva unui studiu de monitorizare a calității aerului din Londra.
De la observațiile de mediu la intervențiile de mediu – Aerul poluat
Monitorizarea calității aerului de către cetățeni este acum o practică comună de implicare în domeniul mediului. Prin utilizarea de găleți și insigne, tuburi de difuzie și șervețele de praf, cetățenii pot capta probe de aer și particule care sunt de obicei trimise la laboratoare pentru analiză. Aceste practici au implicat adesea analog tehnici de monitorizare a mediului și de observare (Corburn, 2005; Ottinger, 2010), dar în ultimii 15-20 de ani au inceput sa se dezvolte tehnici digitale bazate pe senzori. În timp ce senzorii digitali cu costuri reduse au fost oarecum ceva nesigur atunci când au fost dezvoltați pentru prima dată, ei sunt acum din ce în ce mai accesibili și mai exacți. Aceste tehnici digitale și senzori pot crea în rețea, retele spațiale dense și monitorizate în timp real care generează abordări distincte pentru medii, sănătate și participare.
În timp ce există acum mai multe proiecte în curs de desfășurare, de la proiecte in dreptul (justitia) mediului in Imperial Valley, în California, pana la proiectele de monitorizare de catre cetateni în Paris și München, există încă multe incertitudini cu privire la cum sau dacă aceste tehnologii facilitează alternative sau abordări mai eficace in privinta poluării. Senzorii par inițial să evaluze poluarea aerului ca o problemă de colectare a datelor, care este menita să conducă la acțiuni mai eficiente de atenuare prin moduri informaționale de guvernare. Deşi companiile de tehnologie se concentreaza pe producerea de gadget-uri ispititoare şi colectarea de cantităţi mari de date, modurile reale în care aceste practici sunt facute de oameni pentru monitorizarea calităţii aerului sunt întreprinse, sunt mai puţin studiate sau înţelese. În acest context, proiectul Citizen Sense și-a început cercetarea în 2013, când și-a propus să investigheze modul în care tehnologiile digitale in care cetatenii se comporta ca si sensori au fost preluate de diverse persoane pentru a monitoriza mediile. Prin tehnici bazate pe practici și participari, grupul nostru de cercetare a investigat modul în care aceste dispozitive de detectare influențează participarea cetățenilor, precum și dacă își îndeplinesc funcțiile propuse sau dacă dau naștere unor practici neașteptate de implicare în mediul inconjurator. Proiectul Citizen Sense a cercetat modul în care sunt utilizați senzorii, dar face acest lucru prin testarea, construirea și instalarea senzorilor cu comunitățile de oameni preocupate de calitatea aerului. În același timp, proiectul de cercetare se angreneaza in posibilitățile și limitările acestor dispozitive, mai degrabă decât să pledeze pentru utilizarea lor. În acest fel, această cercetare privind modul în care funcționează senzorii și formele de monitorizare comunitară pe care le facilitează nu se dezvoltă printr-un studiu mai detaliat “pe de o parte” , dar în schimb are loc prin angajament direct și colaborare cu oameni, medii și tehnologii, deoarece acestea informează și complică încercările de a aborda poluarea aerului.
Aceste practici ale cetățenilorcare se comporta ca si senzori, pot fi situate într-o gamă mai largă de proiecte care se angajează în observațiile cetățenilor și în elaborarea de dovezi. O astfel de egalitate de percepție este adesea mult mai dificil de realizat în practică, întrucât, pe de o parte ar putea avea nevoie de acces și de mobilizare a unor tehnici și instrumente—sau “organe senzoriale”—ale științei, în timp ce pe de altă parte ar putea fi prestate “anecdotice” dacă sunt din experiențele de zi cu zi. În acest fel, cercetarea în domeniul justiției de mediu a documentat modul în care experiențele popoarelor cu bolile legate de poluare nu corespund întotdeauna studiilor științifice sau datelor care încearcă să coroboreze afirmațiile lor. Cetățenii care își adună propriile date pentru a documenta poluarea, boala și daunele aduse mediului sunt adesea suspectați de părtinire, iar dovezile lor nu sunt luate în considerare. După cum documentează Corburn (2005), persoanele care locuiesc în apropierea World Trade Center după 9/11 au prezentat mai multe efecte asupra sănătății pe care le suspectau că provin de la poluanții atmosferici. Când li s-a spus că monitorizarea de catre experți din partea Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (EPA) nu a prezentat dovezi care să le poată verifica afirmațiile, au constatat că trebuie să interogheze și să conteste opinia și practica experților pentru ca preocupările lor să fie luate în serios.
O abordare mai democratică
O abordare mai democratică a experienței și percepției poluării mediului nu este doar o modalitate de a contesta opinia experților și de a explica o gamă mai largă de experiențe de mediu trăite. De asemenea, ar putea genera practici mai expansive de configurare și acționare asupra poluării și sănătății (Bickerstaff și Walker, 2003; cf. Benjamin, 2013; Epstein, 1995; Fortun et al., 2014; Garnett și colab., 2019; Yearley, 2011). O abordare condusa de experți pentru monitorizarea poluanților, ar putea să se bazeze pe obiectivele de reglementare și pe condițiile de laborator pentru monitorizarea poluanților. După cum sugerează Corburn, “informațiile generate de comunitate pot fi, de fapt, utilizate pentru a îmbunătăți luarea deciziilor privind sănătatea mediului” (2005, p. 3). Percepția în acest sens poate deveni mai mult sau mai puțin “egală” datorita accesului la instrumente stiintifice și infrastructuri și deoarece observațiile și dovezile sunt mobilizate în mod divers pentru a documenta poluarea și pentru a organiza acțiuni care să abordeze și să atenueze această problemă. Cu toate acestea, mai degrabă decât să prezinte politici sau rapoarte care să indice când pragurile aerul poluat nu sunt atinse, comunitățile sunt mai susceptibile de a sugera intervenții de mediu sub formă de spații verzi, restricții de trafic și proteste împotriva construcțiilor. Procesul de democratizare a monitorizării, experienței și percepției comunității poate da naștere unei game extinse de date care captează în mod diferit poluarea, provocând în același timp acțiuni colective de transformare a mediilor pentru a transforma condițiile de sănătate. Prin colectarea datelor privind aerul poluat, cetățenii deja isi depasesc atributiile obișnuite de reglementare, bazate pe experți pentru monitorizarea calității aerului, care sunt stabilite pentru a respecta obiectivele privind calitatea aerului, bazându-se totodată pe aceste seturi de date și rapoarte. Aceste standarde și obiective de reglementare sunt formate din seturi de date epidemiologice, medii statistice și tendințe ale populației, precum și practici de monitorizare a experților care participă la anumite comisii de sănătate (Comisia Europeană, 2008; Organizația Mondială a Sănătății, 2005).
Într-un mod asemănător, Nelson (2011) a sugerat că definițiile a ceea ce inseamna “sănătate” nu sunt evidente și necesită negocieri continue cu oamenii cat și participarea lor. Scriind în contextul promovării sănătății și al experimentelor radicale de sănătate întreprinse de Partidul Black Panther în 1960 și 1970, ea demonstrează cum “sănătatea este de fapt o politică prin alte mijloace”. Astfel de restricții la adresa sănătății au fost contestate prin proiecte de sănătate DIY și comunitare întreprinse de Black Panther Party, care nu erau doar proiecte de extindere a practicilor instituționale de sănătate la persoanele marginalizate. Mai mult, prin crearea anumitor comunități, site-uri, practici și relații, ele redau condițiile și posibilitatea de a avea o buna sănătate. Aceasta face parte din ceea ce formează “polivalența” sănătății, așa cum o numește Nelson, care prin redefinirea și transformarea ei poate deveni “un lexicon politic puternic și elastic” pentru a surprinde idealurile, a aborda nedreptatea și a lucra spre egalitate .
Sănătatea planetară: configurarea site-urilor de luptă
Sănătatea planetară este un domeniu emergent care insoteste sănătatea interdependentă a oamenilor și a sistemelor naturale (Horton și Lo, 2015, Whitmee et al., 2015). Sănătatea planetară este oarecum un concept unificator care reunește preocupările sănătății globale, sănătății publice și sănătății mediului, inclusiv ale planetei ca bază pentru sănătate, dar care sunt în pericol. Concepția “planetar” în sănătatea planetară este în mare parte una de identificare a sistemelor și a limitelor care sunt la cotitura, și de a propune noi conceptii pentru a aborda supraconsumul, inechități, interconectare și nevoia de o acțiune socială largă. În această căutare pentru “un nou principiu al planetismului” (Horton et al., 2014), cercetătorii și practicienii din domeniul sănătății planetare propun forme extinse de acțiune colectivă pentru a lucra în direcția dezvoltării umane durabile.
În timp ce această trecere spre sanatatea planetara este lăudabilă, provocările cu care susținătorii săi identifica—inclusiv imaginational sau conceptuale, cunoștințe și provocari informationale pot afecta, de asemenea, însăși formarea acestui domeniu, deoarece planeta este identificată în mod evident ca studiul pe scară largă a sistemelor și granițelor; informația și cunoașterea implică umplerea lacunelor de date într-un epistem universal; iar guvernarea este împărțită în șase straturi care sunt menite să se informeze reciproc, aparent fără luptă.
Acțiunile urgente, împreună cu angajamentele organizațiilor civice sunt considerate în special componente cheie in abordarea provocărilor de sănătate planetară (Whitmee et al., 2015). Apelul de a se angaja în grupuri civice și de a se alătura diverselor comunități din știință, sănătate și guvernare este imperios , dar contribuțiile civice la formarea sănătății planetare și provocările ei nu sunt evidente în aceasta problema a sanatatii planetare. În acest fel, Hinchliffe și colaboratorii sai au observat că, deși propunerile de angrenare a societății civile în vederea abordării sănătății sunt oportune și relevante, detaliile efective ale acestor inițiative sunt semnificativ nespecificate. Într-adevăr, dinamica de putere care a condus la inegalități în materie de sănătate și deteriorarea mediului nu sunt ușor de remediat prin aderarea a mai multor forme de angajament politic și de guvernare, iar “aceste colective vor avea nevoie de experienta serioasa si de muncă” (Hinchliffe et al., 2018, p. 4; cf. Pritchard și Gabrys, 2016). O parte din această experimentare ar putea începe cu abordarea modului în care planeta este compusă ca o unitate de analiză și acțiune.
Un exemplu clar vine sub forma unor practici ale cetatenilor de detectare care ar monitoriza și documenta aerul poluat. Aici sunt practici care ar adăuga informații relevante lacunelor in problema de sănătate planetară aerul poluat, și totuși, ele nu funcționează într-un epistem științific universal la care acestea ar putea adăuga cu ușurință observații și dovezi. Datele cetățenești funcționează mai puțin ca o viziune generală asupra sistemelor terestre și chiar mai puțin ca un proiect integrat de supraveghere (cf. Haines et al., 2018). De fapt, aceasta constă într-o gamă de eforturi de mobilizare a probelor în sprijinul acțiunilor de mediu distincte. Informaţiile, cunoştinţele şi dovezile strânse în aceste moduri diferite şi în scopuri specifice sunt astfel la fel de susceptibile in a genera discrepante considerabile, pe cât se adaugă la un proiect universal de sănătate planetară.
În timp ce sănătatea planetară, așa cum este de obicei încadrată, servește ca o modalitate de a se angrena in sistemele pământului și in sănătate, modul de a folosi acest termen de planetar ca o imagine de ansamblu a proceselor la scară largă, poate reproduce în continuare dinamica colonialității și dominației care au o istorie de subjugare politică (cf. DeLoughrey, 2014). Reconstituirea planetei, așa cum a numit-o Spivak, poate deveni o modalitate de a reimagina subiecte, colective și responsabilitatea în moduri care generează alte posibilități de a deveni planetare.
În acest fel, lupta pentru sanatatea planetara nu are loc neapărat la nivel de glob—ca fenomene la scara planetara—, ci mai degrabă prin practici de mediu care transforma relațiile dintre subiecți, medii și sănătate, în timp ce, de asemenea, semnalizeaza aceste probleme de poluare ca fiind diferențiate si partajate pe mai multe locuri.
Formarea “planetarului” are consecințe asupra configurației subiecților politici, a modurilor de guvernare, a formelor de acțiune și a mobilizării colectivelor și a sănătății care sunt elocvente în propunerile de a acționa asupra aerul poluat
sau a sănătății planetare (cf. Holgate, 2017). Prin aceasta abordare diferențiată a planetarului, se evidentiaza practici care încearcă să transforme mediile de viata ale locuitorilor. Aici, atât planeta, cât și sănătatea sunt reconfigurate, nu ca o chestiune la o scară a comportamentului individual, ci mai degrabă ca dorință de a transforma mediile și practicile cotidiene pentru a aborda condițiile sănătății planetare. Cu toate acestea, abilitatea comunităților de a configura și transforma sănătatea ca proiect de mediu se confruntă cu inegalitățile de mediu și cu dinamica puterii care ar putea avea o abilitate sau incapacitate variabilă de a lucra împotriva sau a se remodela. Oamenii și comunitățile care desfășoară campanii pentru a aborda sănătatea mediilor urbane constată că vocile lor nu sunt auzite – si doar ale acelora care sunt deja în poziții privilegiate.
În timp ce sănătatea planetară recunoaște că problema poluării mediului afectează cel mai adesea persoanele care trăiesc în țările cu venituri mici pana in țările cu venituri medii (Das și Horton, 2017; Whitmee et al., 2015), dinamica geo-politică și social-politică a acestor inegalități nu este uneori redată cu precizie în mai multe locuri și țări în care discrepanta afectează sănătatea, inclusiv în țările cu venituri mai mari. Sănătatea planetară forțează atenția asupra beneficiilor pentru sănătate și a costurilor pentru alte persoane și medii. Aceasta forțează în continuare atenția asupra modului în care sunt întreprinse acțiuni de îmbunătățire a sănătății planetare de catre oameni si cum sunt luate. După cum s-a stabilit în mod similar prin studii privind justiția mediului, expunerea la condiții precare de mediu se aliniază adesea cu inegalitățile endemice, inclusiv rasismul și clasismul (Bullard, 1990, Pulido, 2016, Sze, 2007, Walker, 2012). Ele reproduc și întăresc în continuare nedreptatea prin condiții materiale înrădăcinate ale inegalității. Sănătatea în acest sens este mai puțin o chestiune de a deveni sănătoși prin schimbări de stil de viață sau îmbunătățirea individuală și mai mult despre abordarea condițiilor sociale și politice care formează medii inegale și nesănătoase. Într-un mod similar, planetarul în „sănătatea planetară“ semnalează necesitatea de a aborda practicile social-politice și economice și relațiile care influențează modul în care mediile se materializează. Păstrând în minte această provocare de a regândi planetarul in sănătatea planetara, împreună cu propunerea de a lua în considerare modul de acțiune pentru mediu la fel de mult ca observarea mediului ar putea fi democratizata, tind sa discut in detaliu trei probleme care apar prin prisma eforturilor facute de cetateni care monitorizeaza aerul poluat prin senzori digitali.