Yes ONG
Rezolvarea poluării plasticului

Promisiune pentru mări mai curate

Pentru a se adresa problemei poluării plasticului din mările planetei, chimiștii au dezvoltat un nou polymer care se degradează la lumină ultraviolet.

Poluarea apelor cu microplastic este o problema de sănătate publică

Conform unui studiu publicat în Journal of the American Chemical Society, chimiștii de la Universitatea Cornell au dezvoltat un nou polymer care se poate degrada la lumina ultravioletă, pentru a se adresa și poluării plasticului din mări și oceane.

Am creat un nou plastic care are proprietățile mecanice necesare echipamentului comercial de pescuit. Dacă se va pierde în mediul acvatic, acest material se poate degrada într-un timp realistic,” a spus cercetătorul Bryce Lipinski,  doctorand al laboratorului condus de Geoff Coates la Universitatea Cornell, „Acest material poate reduce persistent acumularea plasticului in natură.”

Pescuitul comercial – vinovat de jumătate din poluarea apelor cu plastic

Pescuitul comercial contribuie la aproape jumătate din tot plasticul plutitor care sfârșește în oceanele planetare. Plasele de pescuit și frânghiile sunt realizate în mod normal din trei tipuri de polymeri, niciunul dintre acestea nu este degradabil.

În ciuda importanței și a atenției pe care cercetările în domeniul inovării plasticul biodegradabil le-au primit în ultimii ani, obținerea materialelor având o rezistență comparabilă cu cele produse având în componență plasticul comercial rămâne o provocare dificilă.

Un nou tip de plastic care nu poluează – iPPO

Profesorul Geoff Coates și echipa lui de cercetători au petrecut ultimii 15 ani dezvoltând acest tip de plastic, intitulat iPPO. Deși acest plastic a fost descoperit initial în 1949, forța mecanică și fotodegradarea acestui material au rămas necunoscute înainte ca aceste cercetări să înceapă. Regularitatea isotopică și lungimea lanțului polymer sunt caracteristicile care fac ca acest material să se distingă de variantele experimentate anterior și îi imprimă acestuia forța mecanică necesară a fi utilizată în domeniului vizat.

Lipinski a notat că în vreme ce iPPO este un compus stabil în cazul uzului pentru care a fost creat, odată cu expunerea acestuia la radiațiile UV, el se descompune într-o manieră mult accelerată, comparativ cu plasticul tradițional. Modificările structurale ale iPPO sunt evidente în laborator, însă vizual plasticul nu își alterează foarte mult aspectul.

În condiții de laborator, lungimea legăturilor de polymer s-a micșorat la un sfert din mărimea avută inițial în doar 30 de zile de la începutul perioadei de expunere la lumină UV.

Scopul final – un produs care rezolvă problema poluarii plasticului

Scopul final al lui Lipinski și al celorlalți oameni de știință este acela de a crea acel tip de polymer care nu va lăsa nicio urmă în natură, iar cercetările legate de iPPO reprezintă un progres considerabil care grăbește pașii către țelul suprem al plasticului 100% biodegradabil.

Acest studiu a fost realizat cu suportul National Science Foundation’s Center for Sustainable Polymers, the NSF-supported NMR Facility at Cornell, și Cornell Center for Materials Research.

SURSA: Sciencedaily.com

Ultimele articole

Vezi ultimele articole care te-ar putea interesa!