Zonele urbane întâmpină numeroase probleme cu managementul apei de ploaie. Infrastructura verde, incluzând butoaie de captare, acoperișuri verzi, tratamente ale apei făcute la fața locului, ar putea oferi alternative ieftine și sustenabile pentru a gestiona o cantitate mare precipitații. Însă, infrastructura verde oferă provocări în a o menține funcțională, pentru că este descentralizată și necesită mentenanță constantă.
Zonele urbane au probleme recurente cu managementul apei de ploaie din cauza lipse de infrastructura verde
O modalitate prin care managementul orașului poate menține funcțională o infrastructură verde este prin ajutorul voluntarilor.
Un studiu realizat de către Universitaea din Illinois și Reed College dorește să estimeze valoarea pe care oamenii o acordă unui sistem îmbunătățit de calitate a apei și a managementului în caz de furtună, sau cât timp și bani ar fi dispuși să ofere pentru a se bucura de beneficiile unui astfel de sistem.
Cercetătorii au prezentat respondenților din Chicago și Portland o serie de scenarii ipotetice care descriu modalități de reducere a inundațiilor, de a îmbunătăți calitatea apei și a de a îmbunătăți starea habitatelor acvatice din râurile și pârâurile locale.
„Cercetarea noastră indică că bunurile sustenabile produse de o infrastructură verde au o valoare monetară mare și că oamenii ar fi dispuși să își ofere propriul timp pentru a asigura aceste bunuri”, spune Amy Ando, profesor de agricultură și economie, unul dintre autorii studiului.
Lucrarea a fost publicată în Journal of Environmental Economics and Management
Respondenților li s-au oferit informații despre problemele întâmpinate în managementul eficient al apei de ploaie, apoi li s-au prezentat scenarii diferite și au fost rugați să aleagă între ele. Studiul a inclus răspunsurile a 334 de persoane din Chicago și 351 din Portland.
Ando și co-autorii au descoperit că oamenii sunt dispuși să facă contribuții considerabile atât ca timp, cât și ca donații sau investiții financiare. De exemplu, pentru îmbunătățirea calității apei potabile costul necesar este estimat undeva la 280$/an per gospodărie. Dacă reușim să îmbunătățim și sistemul de captare, valoarea costurilor estimate poate ajunge la 300$/an. Aceste sume indică cât de mult sunt oamenii dispuși să plătească în taxe pentru a obține beneficii specifice.
Studiul a arătat de asemenea că oamenii sunt dispuși să își dedice o mare parte din timp pentru a întreprinde acțiuni benefice mediului, mai ales dacă respectivele acțiuni ar contribui la bunăstarea comunității locale din care fac parte.
„Am fost surprinși de numărul mare de voluntari” spune Aldo. „De exemplu, în medie, oamenii sunt dispuși să investească 50 de ore pe an în proiectul ambițios de a restaura habitatele acvatice și de a oferi o apă curată, în care oamenii să poată și înota.Oamenii sunt obișnuiți să plătească taxe pentru orașul în care locuiesc. Dar voluntariatul este voluntariat, nu îi poți obliga pe oameni să muncească.”
Chiar dacă respondenții au exagerat sau au supraestimat dorința proprie în a își dedica o parte din timpul personal acțiunilor de ecologizare, rezultatele relevă că o infrastructură verde este considerată suficient de importantă pentru a stârni interesul oamenilor de a se implica.
„Rezultatele de pe hârtie sunt foarte încurajatoare pentru orașe, indicând că ne putem constitui într-o rețea de oameni dispuși să ajute, într-un sistem descentralizat de management al unei infrastructuri verzi”, spune Ando.
Studiul sublinează că voluntarii sunt direct influențați de faptul că vecinătatea lor poate fi îmbunătățită
„Adesea, când orașele vorbesc despre o infrastructură verde, sunt foarte concentrate pe reducerea apei pluviale. Dar noi am descoperit că nu aceasta este cea mai mare valoare a infrastructurii verzi. Am evidențiat faptul că oamenii pun mare preț pe îmbunătățirea habitatelor acvatice din râuri și doresc reducerea poluării apei pe cursurile lor. Autoritățile ar trebui să se orienteze către oferirea acestor beneficii către populație” afirmă Ando la final.
